Culegătorii nostril de folclor authentic, care au poposit zilele astea pe frumoasele plaiuri ale comunei Mărăcineni, au fost uimiți să constate că, în timp ce administrația locală actuală muncea de mama focului, reparând drumuri, decolmatând canale de irigație sau scoțând apa bătrânilor de prin curți și beciuri, la crâșma satului, guriștii compuneau de zor ode pentru cel ce, cred ei, îi va conduce pe următorii patru ani. Între două pahare de țuică și unul de vin, să mai stingă tăria dar și să creeze inspirația necesară, doi poeți locali, unul visător și altul debarasator, ca să nu-I spunem gunoier, se contraziceau pe rime și ritm, de ar fi picat Labiș, și el un mare consummator, în genunchi de la atâta acuratețe. După ce au stat și i-au ascultat, culegătorii nostril, care apreciază naturalețea neșlefuită a autenticului popular, au venit cu următoarea baladă, la care, șugubeți cum ne știți, am mai umblat noi pe ici pe colo și iată ce a ieșit:

 

Balada lui Bogdan

E Bogdan, Tomazian

I-a venit acum mai an

O idee cam șucară

Primăria, bunăoară

Și a zis să candideze

Chiar cu mintea în proteze

S-a înscris la Primărie

Într-o mare veselie

C-o echipă de rahat

Ca oricare alt ratat

Și-avea la activ o mie

Bile negre pe chelie

Și-o mustață ca Mitică

Din Vacanța cea mai mică

De s-a revoltat Axinte

Că nici el nu are minte

Azi așa, mâine așa

A crezut în soarta sa

Cu o mie de pitici

De pe creier, de-ăia mici

Care-i tot șopteau în barbă

Să bea vinul, nu să-l soarbă

Că așa nu se îmbată

Ca să-l râdă lumea toată

Și-avea-n  spate de buruieni

Deputatul de Zmeieni

Ce visa extratereștrii

Fără nave, doar pedeștri

Ce zburau din floare-n floare

Candidatul să-l pogoare

Din Săpoca-n Cernătești

Mai albit ca în povești

Spre Mărăcineni la vale

Unde crește mica, mare

Și să-l pună-n Primărie

Candidatul de hârtie

Sau primarul de carton

Care-ți toarnă-n c..., beton

 

EPILOG – Când s-a trezit, mahmur bineînțeles, doctorii de la stabiliment făceau vizita de dimineață și stăteau de vorbă cu Napoleon, care se credea sticlă și se trăgea singur de cap ca să scoată dopul și să-și cinstească vecinul de cămașă.