Şi bogaţii plâng câteodată...
- Detalii
- Categorie: Editorial
- Publicat: Joi, 18 Iulie 2013 08:39
- Scris de admin
- Accesări: 53043
E un adevăr pe care nimeni nu poate să-l conteste, într-o ţară plină de regi, împăraţi şi alte capete, unul mai încoronat ca altul. Regele mezelurilor a murit, în urmă cu ceva timp, după ce s-a făcut praf cu barca din dotare, şi a lăsat în urmă milioane de euroi care nu-i mai folosesc la nimic. Regina Becalilor, o babă la peste 80 de ani, suferea de băi în piscină, de parcă se născuse cu groapa plină de apă în curte, şi s-a înnecat ca o proastă, lăsând o moştenire de cincizeci de milioane de euro pe care Giovani şi Ioan, fii săi nu o vor, din motive bine stabilite de lege. Acum şi regele imobiliarelor din Ilfov, Nae, cunoscut doar pentru că era naşul lui Adrian Minune, a mierlit-o sub roţile trenului cu tot cu Bentley-ul său de peste două sute de mii de euro. Şi lista, sunt sigur, va continua, că România are potenţial maxim.
Ăsta ar fi un bun motiv pentru Victor Ponta să declare doliu naţional, doar a murit un rege, râdeam aseară cu un prieten mai ciudos, care cinic a spus că fiecare primeşte ce merită. Va fi plâns, poate chiar de bocitoare profesioniste, acest Nae care şi-a permis, într-o ţară plină de muritori de foame, vorba lui Ciorbea, să joace table cu infractorul Gigi Becali pe zece milioane de euro şi chiar să-i plătească după ce a pierdut. Restul Familiei, care sigur nu ştie să facă nimic, va plânge cel mai mult, că cine va mai aduce bani în casă, şi vor fi obligaţi să trăiască la fel ca ursul, din osânză, până când blana va ajunge la os, că doar n-o fi cineva tâmpit, dintre rudele lui Nae desigur, să-şi caute de muncă, dacă plânsul e mult mai profitabil.
O concluzie însă putem trage, nu contează cât de bogat eşti, dacă te crezi mai presus de alţii, şi uiţi să fii om. Dacă Nae stătea la barieră, la fel ca ceilalţi zeci de participanţi comuni la trafic, dacă nu credea că banii îi dau puterea de a sfida legile firii dar şi ale fizicii, alea cu un corp mic lovit devastator de un corp mare, trenul n-ar fi întârziat cu turiştii plecaţi spre litoral, bogaţii din anturajul său n-ar fi plâns acum, iar noi n-am fi avut ce scrie. Cu alte cuvinte, tot răul spre bine.
